A fost o vreme când primăvara venea cu niște semne ale sale și așa știam toți că se face, well…, primăvară. Apăreau ceva flori (ghiocei, brândușe etc.), se încălzea vremea și altele specifice. Și toată lumea știa de primăvară. Semnele astea erau vestitorii primăverii.

Dar azi suntem toți ocupați. La job, la birou, oriunde, avem toți treabă și nu vedem semnele primăverii. Nu ieșim din case ca să simțim încălzirea, nu ne dăm seama de scurtarea nopților și lungirea zilelor, nu vedem florile, nici măcar pe Facebook sau pe unde mai pierdem vremea, nici măcar la TV.

Așa că în ton cu noile vremuri au apărut noii vestitori ai primăverii. Au alte forme și miresme acum. Sunt cu 4, uneori cu 3, dar de cele mai multe ori au 2 roți. Se deplasează precum o nălucă, lasă un miros nasol de gaze arse și produc un zgomot similar cu un supersonic. Eu nu aș putea face asta pentru că în cel mult 100 de metri aș surzi complet. Eu nu știu ce mai aud oamenii ăia la destinație, da’ io știu că o singură trecere de-a lor îmi provoacă un tinitus consistent. La un moment dat am încercat să înțeleg de ce vestitorii fac asta, de ce merg așa de repede și de zgomotos. Unul din bula mea (da, am și io d’ăștia) îmi explica că motivul pentru care ei merg așa de repede este că motoarele lor având răcire cu aer se răcesc mai bine așa. Am încercat să-i explic că motoarele se supraîncălzesc pentru că sunt turate și pentru că le solicită mergând așa de iute. Mergând mai silențio nu ar forja pârțâitoarea aia cu motor cât o doză de suc și nu s-ar mai încălzi, nu ar mai atinge suta de decibeli (evident). Nu părea să înțeleagă deși e genul care ar vorbi despre chestiile astea ore întregi fără să repete ceva. A zis ceva de (sentimentul de) libertate și alte chestii dar când i-am explicat că libertatea lui o afectează pe a mea (eu dorind să ascult cum crește iarba, chestie care nu afectează libertatea lui) mi-a zis că-s io încuiat.

Așadar, voi ce fel de vestitori ai primăverii preferați?